luni, 30 noiembrie 2009

Astazi e ziua mea...zi frumoasa ca mine....


Astazi m-am trezit fericita de multimea de sms-uri si telefoane care ma inconjoara.Este aniversarea mea, onomastica, ziua de nume, Sfantul Andrei."Sa ne traiesti cu numele","sa ai viata frumoasa, ca numele tau","sa porti cu mandrie numele sfant", sunt doar unele din vorbele care infloreau mesajele primite.
Va multumesc tuturor pentru urari,ma simt onorata sa vad ca lumea nu m-a uitat....De fiecare data bucuria e si mai mare cand primesti urari de la oameni la care nu te asteptai, si de fiecare data esti trist cand astepti telefonul "ala", de la o persoana draga..si astepti...si astepti...si nu mai suna...Ma simt fericita azi, si totodata sunt trista:da..sunt trista,ca astazi tatal meu nu poate sa-mi spuna "La Multi Ani!", dar mi-a transmis in vis, printr-un inger:ca ma iubeste si ca imi doreste fericire!

Cica Sfantul Andrei, este ocrotitorul Romaniei, asa spune o veche legenda, cica ar fi ajuns nu stiu prin ce an, in tinuturile Dobrogei,pentru a ne binecuvanta tara...Tara lui Andrei,frumoasa Romania...
"Cand legenda si religia se intalnesc, istoria este aceea care dobandeste sens",spunea un istoric al sudului Dunarii, Jean-Francois Gassiaux.espre Sfantul Andrei, legendele spun ca a fost trimis sa propovaduiasca pe "taramurile lupilor" fiind insotit si calauzit pe tot parcursul sau inspre sanctuarele dacice de catre Marele Lup Alb.

...Nu se cunoaste cu certitudine in ce perioada a anului a ajuns Sfantul Andrei, pentru prima data, in teritoriile de la Dunare, dar inscrierea sarbatorii numelui sau in calendar in ultima zi a lunii noiembrie si denumirea de "Undrea" a lunii urmatoare, sugereaza ideea ca acesta a intrat in Scythia Minor intr-un inceput aspru de iarna.
Daca documentele istorice sunt sarace in privinta acestui eveniment, in schimb traditia populara este formidabil de puternica. Poporul roman a pastrat amintirea trecerii Sfantului Apostol Andrei in mai multe feluri, printre care se numara unele colinde, legende si obiceiuri populare.
Obiceiurile de Sf.Andrei se pastreaza cu sfintentie in unele zone din tara:astefel in noaptea Sf.Andrei fetele cae vor sa se marite isi pun la cap 41 boabe de grau si daca viseaza ca cineva le ia atunci sigur se vor marita. Alte credinte intalnite: fetele fura faina din lada morii, fac placinte cu sare, pun pieptanele sub perna etc. Graul incoltit in vase mici de pamant sau crengutele de visin care vor inflori pana la Craciun le arata cat noroc si sanatate vor avea si daca livada si campul vor avea rod.
Usturoiul ,considerat ca remediu terapeutic daca e purtat la brau aduce petitori.
Chipul viitorului sot e cautat in forma luata de plumbul sau cositorul topit si turnat in apa, sau in fata oglinzii marginite de doua lumanari, sau in vis cu busuioc sub perna.
Toate acestea nu au valente religioase dar sunt perpetuate prin oameni de-a lungul timpului.
...Cica se mai spune ca cei care poarta numele Andrei/Andreea sunt inteligenti, judeca bine in afaceri, sunt stabili si responsabili. Familia inseamna mult pentru ei, dorindu-si un camin linistit si armonios, alaturi de cei dragi si de prieteni.
Asadar dragii mei tizi/tize va doresc sa aveti parte de o zi frumoasa,inconjurata de prieteni, sa aveti viata senina, presarata cu bucurii.La Multi Ani Andrei si Andreee!!!!

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Prima data in viata


Prima data in viata...In dulcele grai moldovenesc, frumos mai spunea odata, Grigore Vieru-Ca prima oara:

Merg pe pamant
Si sun ca vioara.
Toate imi par ca sant
Prima oara.
Ca un copil
Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.
Orice splendoare
Ma doare,
Ma doare-aceasta floare
Si frumusetea ta,
Si frumusetea ta!
Si-aceasta zi
Ce maine nu va mai fi,
Nu va mai fi!
Infiorat spun mama si tata
De parca imi vad parintii
Prima data.
Ca un copil
Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.
Cand ma cuprinzi
Tremur, ah, toata,
De parca-as iubi, iubi
Prima data.
Ca un copil

Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.

Prima data in viata mea, m-am gandit la “prima data”.Cred ca nu intamplator, am vazut un panou publicitar, undeva la metrou, iar printre randuri am citit “prima data in viata”.Niciodata pana acum nu m-am gandit de ce?, cum?, cand?, de unde vine “prima data”.M-am gandit sa scriu despre prima data, pentru ca mi-a ramas in minte o poezie geniala a lui Vieru”Pentru prima oara”,romanul lui Camil Petrescu “Prima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”…, dar si consistenta cuvintelor “prima data”.

De ce toate lucrurile au in inceput?Este intrebarea la care probabil nu exista raspuns si nici nu merita sa-ti bati capul sa intelegi de ce….pentru ca trebuia sa fie un inceput, pentru ca trebuia sa fie cineva inainte de a doua oara, pentru ca trebuie arse etape…pentru ca,…pentru ca….

Iti aduci sau nu aminte, prima data este un lucru minunat….sa inveti sa mergi, sa spui prima data “mama”, sa canti, sa inveti sa mergi cu bicicleta,sa te indragostesti, sa nasti, sa cazi sa-ti julesti genunchii, sa faci pojar, sa scrii, sa sari coarda, sa faci sex, sa te casatoresti, sa te imbeti, sa pici examenul, sa minti, sa chiulesti, sa oferi flori, sa gatesti….sa vezi marea...pentru prima data.

Prima data in viata, vrem nu vrem, daca ne-o amintim nu o uitam asa usor!Fie ca au fost moment de ratacire frenetica, fie a fost o experienta rusinoasa, urata, trista, vesela, placuta, calda,,,prima data ramane prima data!

La fel cum nimic nu e inatmplator, asa trebuie sa fie si prima data.Ca lectie de imaginatie as vrea ca fiecare dintre voi, cei care cititi acest mic articol, scris ca omagiu adus “primei dati”, sa-si aminteasca sau sa-si imagineze cum a fost...prima data. Cum a fost prima data cand...sau cum va fi prima data cand….Va las pe voi sa decideti ce….Va asigur ca va fi o experienta placuta, va veti amuza copios, si veti trai oniric, ca “prima data”.

Pentru prima data,am scris un articol despre “prima data”….probabil o sa urmeze “a doua oara”, pentru ca trebuie sa aibe si el poveste lui.


sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Reality is not what you see,is what you fell...



Astept ziua in care n-o sa mai plang dupa despartire...da dupa despartire in general.Fie ca ma despart de colegi,prieteni, iubit,familie, fie ca ma despart de casa,job,film..urasc momentul in care totul se termina si trebuie necontenit sa o iei de la capat...S-a terminat si scurtul meu concediu.Au fost 2 saptamani in care practic n-am facut nimic, nimic constrctiv, nimic material...dar m-am incarcat de energie,m-am imbogatit spiritual,mi-am recapatat dorinta, am invatat sa gandesc pozitiv si cel mai important am reinvatat sa...SPER.Au fost clipe in care m-am certat cu mine, ne-am reprosat unul altuia,eu-ego-ului si ego-ul mie,mi-am ascultat si sufletul si mi-am recapatat speranta, demult apusa prin "incercarile"vietii de Bucuresti.Am incercat sa privesc in inima mea..si-am reusit.Astazi a fost o zi superba,m-au trezit razele soarelui care se rasfrangeau firisoare prin ruloul de la camera mea de la faleza, astazi am vazut oameni plimbandu-se pe faleza Dunarii, am vazut pescarusi zburand si murmurand a bucurie, astazi m-am asezat pe o banca cu ochii intredeschisi si mi-am ascultat simfonia sufletului,....doar 5 minute, atat am reusit sa ma deconectez de la realitate..si sa traiesc in "lumea mea-lumea perfecta".Am revenit la realitate!Spre seara m-am apucat sa-mi fac bagajele...multe ca de obicei(inca o grea povara...mereu car dupa mine -nspe mii de bagaje).Moment de maxima intensitate in care mi-am dat seama ca, vacanta mea a luat sfrasit si ca trebuie sa ma intorc....Simt si acum cand scriu, tristetea care-mi oboseste degetele si ochii care privesc spre trecut....trecutul celor 2 saptamani frumoase,in felul lor.Maine ma urc in tren?!Da, cu tot cu bagaje...cu tot cu amintiri,ma asteapta viata mea normala, cu rutina de rigoare, cu multa agitatie,stres si tot tacamul....Inchei fila povestirii mele cu un citat(sunt mare iubitoare de citate!Deh!!):"Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor, viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care...care nu mai poate sa zboare"(Langston Hughes)....Visele niciodata n-o sa moara, imi promit asta!Macar ele!...

miercuri, 11 noiembrie 2009

Pacatele capitale ale capitalismului



Gelozia, invidia si orgoliul -acestea sunt bolile care distrug fiinta umana.Pe langa ele, raman neclintite:lenea, iubirea de argint, desfranarea, lacomia pantecului si mandria.Desi uneori ne ghidam viata dupa principii gresit intelese,dupa clisee si aparente, fara a fi in armonie cu noi insine, trebuie sa recunosc ca macar unul dintre pacatele capitale ne guverneaza viata.Fie suntem gelosi pe reusita partenerului nostru de a se face placut in "societatea romaneasca", fie invidiem oamenii care au realizat mai mult decat noi, fie "petrecem deslantuit", desfranat -ca deh!, doar asa arata falsele vieti perfecte, sau poate ne laudam atunci cand ne achizitionam o bijuterie noua-pacatele capitale nu ne lasa sa traim frumos.Societatea de azi, alaturi de exemple proaste, subiecte de mass media, care fac deliciul presei de scndal al tabloidelor, sunt factori care ne departeaza si mai mult de valori, suflet, libertate,aromie...si care ne apropie vertigions de mediocritate.Sa fie oare o moda sa traiesti in pacatul capital, sau pacatele capitale au devenit o moda?...Sunt intrebari la care nu doresc raspuns, pentru ca stiu ca el va fi unul cosmetizat, inflorit, aranjat...doar ca asa "da bine".Imi place sa cred ca dinolo de aparente nu sunt oameni "goi",tristi, urati, fara speranta, imi place sa cred ca totul va fi bine-pentru ca am incredere in mine , in viata, in viitor, in timp, in vise..pentru ca visele pot devenii o realitate frumoasa si pentru ca viata are un sens al ei, ce trebuie, cere sa fie realizat.

duminică, 1 noiembrie 2009

Nu iese-un soare nou din orice apus?...Eu scriu cuvinte care s-au mai spus....



.....Seweet November...sweet.Gerul isi cheama cu glas rece...toamna.
Doisprezece fara doisprezece..noaptea.Concediu.Stat degeaba.M-am hotarat sa schimb ceva, si-am inceput cu "a-mi face blog".Poate ca am ceva de spus, sau poate doar vreau sa spun ceva....oricum e un inceput.Sunt un pic derutata ,mohorata, vreau sa fac multe, si totusi nu vreau sa fac nimic...Incep printr-o zicala a lui Shakespeare, pe care am adaptat-o...Iubesc vorbele,iubesc scrierea,imi place sa aud, sa privesc, sa ingan....Nu stiu de ce ? de multe ori banii...costa prea mult.Imi place viata de dupa rasarit si uneori apusul il privesc ca pe un rasarit.Imi place Paler si-mi mai place cum spune el,frumos:"Nu stiam ca floarea amara a singuratatii are,daca o atingi pe obraz,sunetul unor pasi care pleaca"....Cand o sa am ceva de spus, o sa revin, de fiecare data...cu placere.